Istoria clopotelor

Scurt istoric al clopotelor

Pe parcursul evoluţiei istorice, în Rusia clopotele s-au transformat din nişte mijloace elementare de semnalizare, cu o rezonanţă greoaie, în instrumente muzicale complexe şi desăvîrşite, care uneori puteau atinge dimensiuni considerabile. Deşi Rusia a preluat în uz clopotele mai tîrziu decît ţările din Europa Occidentală sau cele din Orientul creştin, perioada adoptării lor şi de şcolarizare a fost relativ scurtă. Deja în secolul XVI Rusia, prin numărul şi greutatea clopotelor sale, le-a întrecut pe toate celelalte state. În secolul XVII ruşii turnau giganţi de o mie de puduri, clopote care erau trase într-un mod deosebit – „în limbi”. Cu timpul, dangătul clopotelor ruseşti a prins a se remarca prin intensitatea sunetului şi o melodicitate extraordinară. Cunoscutul istoric al secolului XIX Ivan Egorovici Zabelin scria: ”Nicăieri în lume, nici într-o altă împărăţie nu vei găsi clopote de asemenea mărime şi frumuseţe ca la noi”.

Evoluţia progresivă a turnătoriei din Rusia secolului XVII a fost condiţionată nu numai de însuşirea tehnologiei metalurgice, dar şi de identificarea zăcămintelor de minereuri feroase. Ţarii Mihail şi Alexei Romanov au acordat o atenţie sporită mineritului, deoarece pe acele timpuri Rusia se confrunta cu un mare deficit de metale. În actele cancelariei ţarilor figurează numele unor maiştri invitaţi prin anii 1618-1626 de pe meleaguri străine – metalurgi şi aurari, căutători cu lozia de zăcăminte, cunoscători în ale mineritului. În anul 1633 o expediţie condusă de stolnicul Vasilii Ivanovici Streşnev a descoperit pe rîul Kama minereu de aramă, fapt care a condus neîntîrziat la înfiinţarea în Ural a topitoriei de aramă din Piskorsk. Valorificarea chibzuită a acestei descoperiri a asigurat cu prisosinţă materia primă necesară pentru turnarea clopotelor şi tunurilor.

Ceva mai tîrziu turnătorii ruşi încep a-i înghesui pe maiştrii străini din Curtea imperială de armamente. După asimilarea realizărilor turnătorilor din Europa Occidentală, artizanii ruşi şi-au elaborat profilul şi propria metodologie de confecţionare a clopotelor, ceea ce le-a permis să depăşească toate celelalte procedee cunoscute de turnare. Astfel în branşa turnătoriei a apărut un distinct „stil rus ”, care se caracteriza prin complexitatea modelelor şi artistismul incontestabil al clopotelor.

Iarmarocul panrusesc din Nijnii Novgorod

Iarmarocul din Nijnii Novgorod, anul 1902. Rîndul clopotelor

(Kolokolinîi read). Fotografie din arhiva Bibliotecii Congresului SUA.

În secolul XIX în Rusia erau organizate destul de frecvent iarmaroace pe întreaga ţară. Începînd cu anul 1816, localitatea preponderentă pentru desfăşurarea iarmaroacelor de anvergură naţională a fost or.Nijnii Novgorod şi doar în anul 1882 gazda unui asemenea eveniment a devenit oraşul Moscova. Conform tradiţiei, iarmaroacele panruseşti din Nijnii Novgorod se întindeau pe suprafeţe vaste şi rîndurile unde erau puse în vînzare clopotele erau printre cele mai vizitate. Aceste rînduri se aflau în vecinătatea catedralei oraşului ce purta numele lui Alexandr Nevski. De obicei, pe aceste rînduri diferiţi producători expuneau un număr enorm de clopote de divers calibru şi această varietate impresionantă se remarcă şi în filmul video, pe care îl propunem atenţiei dumneavoastră. La fel, cele două fotografii făcute la acest iarmaroc în anul 1902 pot dezvălui unui spectator curios multe amănunte interesante.

Expoziţia naţională de industrie şi artizanat

din or. Moscova, anul 1882.

Cea de-a XV-ea ediţie a Expoziţiei naţionale de industrie şi artizanat a avut loc între 20 mai şi 15 septembrie la Moscova, pe cîmpia Hodîn, vizavi de Parcul Petrovski. În cadrul ei şi-au expus clopotele patru turnătorii cunoscute după proprietarii lor: Oloveanişnikov din Iaroslavl, Rîjov din gubernia Harkov, Finleandski şi Samghin din oraşul Moscova. Toţi cei patru exponenţi dispuneau de locuri în pavilioane speciale, amplasate lîngă compartimentul pomicultură.

Pavilioanele turnătoriilor de clopote ale lui Rîjov şi Samghin.

Turnătoria lui Samghin şi-a început lucrul în anul 1783. În secolul XIX în halele ei au fost confecţionate anual clopote în sume de la 85 pînă la 120 mii ruble de argint. Clopotul expus de Samghin cîntărea 374 de puduri şi 10 funţi şi captiva atenţia publicului prin ornamentul fin şi măiestrit, graţie căruia părea acoperit în întregime cu dantelă. Din cauza finisării decorative ( prin şlefuire şi ştemuire) creştea şi costul clopotelor (de la 17 pînă la 18 ruble pentru fiece pud în turnătoria lui Finleandski şi pînă la 19 ruble – în turnătoria lui Samghin).

În dreapta pavilionului dlui Finleandski era amplasat pavilionul dlui Rîjov. Acesta a expus numai două clopote cu greutatea de pînă la 41 de puduri. Elementul inedit a clopotelor dlui Rîjov erau ferestruicile cu ajur, tăiate în partea de sus a clopotului. Aceste deschizături erau menite, probabil, să sfîşie şi să mixeze undele sonore declanşate de limbile clopotului ca să le diminueze intensitatea, însă se ştia că dangătul unui clopot „cu ferestre” dura în timp de 1,5 ori mai mult decît cel al clopotelor obişnuite. Totuşi, în branşa turnătorilor de atunci această particularitate nu putea fi considerată drept o inovaţie, deoarece Mănăstirea Alexeev din Moscova avea deja în uz un clopot foarte vechi turnat cu asemenea „ferestre”.

Printre exponenţii producţiei de clopote a fost remarcată şi celebra turnătorie de clopote „P.I.Oloveanişnikov şi fiii” din Iaroslavl. Şi asta nu numai datorită sunetului armonios, ci şi faptului că clopotele aduse la expoziţie au apărut în faţa publicului „în chipul lor primar”, adică fără să fie ornamentate şi vopsite. Această turnătorie şi-a etalat cinci clopote, dintre care cel mai mare cîntărea 255 puduri şi 30 de funţi. Cel mai mic din clopote, cu greutatea de 24 puduri şi 10 funţi, a fost cumpărat de marele kneaz Vladimir Alexandrovici cu 450 ruble. Turnătoria lui Oloveanişnikov din Iaroslavl era considerată drept una dintre cele mai mari uzine din Povoljia. Întemeierea ei datează cam din 1766, anul în care a fost turnat clopotul pentru Mănăstirea „Sf.Iacov” din Rostov. În anul 1882 turnătoria a participat la o expoziţie pentru prima dată, deşi anual avea posibilitatea să execute comenzi pentru confecţionarea clopotelor în volum total de 20.000 puduri.

Pavilionul turnătoriei de clopote „P.I.Oloveanişnikov şi fiii”.

Pavilionul cu clopotele turnătoriei „N.D Finleandski şi fiul” avea o formă alungită şi, datorită faţadei, era aidoma unei clopotniţe străvechi. În total au fost expuse în el paisprezece clopote şi unsprezece din ele constituiau un set deplin. La cererea publicului, trei clopotari ai turnătoriei executau un zvon de probă, surprinzător de melodios, şi prestaţia lor deveni una din atracţiile plăcute ale expoziţiei. Anume această turnătorie, fondată în 1744, a fost declarată premianta expoziţiei şi i s-a acordat dreptul de a imprima pe clopotele sale Stema de Stat.

Un interes deosebit au trezit vizitatorilor alte trei clopote ale acestei firme. Unul din ele (cel mai mare – un colos de 658 de puduri şi 20 funţi) impresiona prin finisajul exterior: partea de jos a clopotului era acoperită de basoreliefurile celor 76 de steme ale guberniilor ruseşti; de-asupra lor, în patru laturi erau amplasate în relief medalioanele îngemănate ale ţarului şi ţarinei, încadrate de două scuturi

(după modelul scutului lui Iaroslav Vsevolodovici) cu imaginea Arhanghelului Mihail şi a Mîntuitorului Nefăurit. Mai sus de scuturi şi medalioane erau reprezentate patru icoane: a Mîntuitorului şi a Acoperemîntului Maicii Domnului – deasupra chipurilor ţarului şi ţarinei; a lui Alexandr Nevschi şi Mariei Magdalina – deasupra scuturilor. Sub stemele guberniilor şerpuia o inscripţie din buchii turnate: „Binecuvîntat este Ţarul ce vine în numele Domnului; pace pe pămînt şi slavă în înalturi”. Alte două clopote aveau o greutate mult mai mică şi erau decorate cu ornamente mai modeste. Toate cele trei clopote fuseseră acoperite cu o vopsea cu clei specială. Ornamentele şi reprezentările de pe ele au fost lăsate „în stare naturală”, adică fără a fi cizelate prin ştemuire.

Materialele au fost elaborate în baza următoarelor surse:

1. Clopote la expoziţie (Expoziţia naţională de industrie şi artizanat din or. Moscova)// Buletinul eparhial de Iaroslavl, nr.28 din 10.07.1882. Fascicul 218-220.

2. Descrierea ilustrată a Expoziţiei naţionale de industrie şi artizanat din or. Moscova. Anul 1882. M.,1882.Pag.:67, 82, 98.

3. Darea de seamă cu privire la Expoziţia naţională de industrie şi artizanat din or. Moscova. Anul 1882. Culegere de acte, 1884. Vol.6. Fascicul 320.

Sursa: www.clopote.md