Ceasul de pe Arcul de Triumf - ceasul principal al Ţării

Ceasul principal al Ţării

Pe piaţa centrală a Chişinăului, Piaţa Marii Adunări Naţionale, este situată principala ei construcţie – Porţile Sfinte. Ca şi Arcul de Triumf Porţile au fost construite în anul 1840 de către arhitectul I. Zauschevici în cinstea biruinţei armatei ruse asupra turcilor, ele erau menite pentru instalarea unui clopote de 400 puduri, turnat din tunuri de trofeu. Ţarul Nikolai I dăruie bisericii chişinăuene o parte din tunurile turceşti, luate în calitate de trofee şi care se aflau în cetatea Izmail. Dar rămînea întrebarea unde să fie turnate clopotele. Nu s–au găsit doritori de a transfera construcţia de arhitectură, de formă pătrată în plan, înălţimea de 13 metri, divizată în două niveluri. Nivelul de jos conţine goluri străbătute în două direcţii şi 4 piloane cu coloane pe piedestale, friză decorată şi cornişă. Nivelul atic superior este prelucrat cu lizene şi finisat cu cornişa, din partea pieţii este montat ceasul, care la fiecare 15 minute bate ora locală.
Este interesantă istoria creării arcului. Participantul războiului ruso–turc şi a războiului din anul 1812, generalul basarabean, guvernatorul M. S. Voronţov s–a adresat imperatorului cu un demers ca să fie eliberate 1500 puduri de aramă pentru turnarea clopotelor. Şi tunurile la Kiev sau Moscova în condiţiile lipsei de drumuri practicabile. Rămînea doar o singură cale – de turnat clopotele pe loc, la Izmail, unde şi a fost invitat de la Kiev meşterul Vasilii Losenco. Chiar în curtea cetăţii au construit un cuptor de topire şi formele. Aici Vasilii Losenco a turnat cinci clopote: clopote–velican de 400 puduri, al doilea – de două ori mai uşor, al treilea – 100 puduri, al patrulea – 50 puduri, iar ultimul, al cincilea, cel mai mic – 25 puduri. În acest timp graful Voronţov a poruncit să se repare drumurile, ce duceau din Izmail la Chişinău. Departamentul militar a elaborat cea mai convinabilă rută. Clopotele au fost încărcate în nişte căruţe, făcute special pentru aceasta şi caravanul a pornit la drum. La Chişinău însă s–a constatat, că golurile pentru fereastră pentru "soneria" clopotelui-velican sînt prea înguste. Şi atunci s–a ivit ideea "de făcut pentru acest clopote o construcţie specială...astfel, că sub cupola acestei construcţii de amplasat clopotele şi ceasul orăşenesc".
Adică s-a hotărît de construit un arc, care ar trebui să fie în acelaşi timp şi sunătoare şi o construcţie de triumf în cinstea biruinţelor armamentului rus faţă de trupele otomane şi întrare triumfală în parcul Catedralei. Arhitectului I. Zauskevici i sa încredinţat să elaboreze proiectul, ca bază fiind luat proiectul Arcului de Triumf din Roma. La 3 august 1839 clopotele a fost ridicat şi trainic fixat pe arcul ce încă se construia, iar la sfîrşitul anului 1840 Arcul de Triumf a apărut în toată splendoarea sa în faţa chişinăuenilor: construcţie exactă pătrată din piatră albă tăiată, de o înălţime de 13 metri.
Special pentru această clădire din Austria a fost cumpărat un ceas mare. Pentru supravegherea acestui ceas au fost alocate anual 200 ruble mai întîi de către conducerea eparhiei, apoi de duma orăşenească. Aceşti bani erau înmînaţi unuia din cei mai buni meşteri ceasornicari ai oraşului, care primeau dreptul de a lua ceasul sub control propriu. În prezent două clopote sunt unite cu ceasul şi sună mecanic. Fiecare sfert de oră "dă glas" cel mai mic clopote, fiecare oră – cel ce-i un pic mai mare. Multe evenimente şi nume a memorizat Arcul...A memorizat şi Ziua Biruinţei din mai 1945. Arcul vechi, care simboliza biruinţa asupra turcilor, a devenit şi simbolul biruinţei asupra fascismului.
Deja de 166 de ani măsoară timpul, ţinînd pasul cu ţara, ceasul de pe Arcul de Triumf din capitală, un adevărat simbol al comfortului, liniştii şi stabilităţii. De acest cronometru astăzi are grijă experimentatul meşter Ivan Cozlov, care în fiecare dimineaţă urcă pe o scăriţă sus, pe podul arcului, unde pune în mişcare mecanismul complex pentru următoarele 25 de ore.
În grija meşterului e şi ceasul Primăriei chişinăuene, la fel deosebit de simbolic pentru ţară, care a fost instalat în 1974. Mecanismul a fost executat de patru specialişti de la uzina „Signal" şi i s-a dat un termen de garanţie de 10 ani. Ceasul încă funcţionează deja de circa 32 de ani, fiind revigorat de acelaşi Ivan Cozlov.

traducerea în rusă a acestui articol o gasiţi PE WWW.KOLOKOLA.EU