Set de clopote aduse la mănăstirea Zăbriceni, raionul Edineţ

Ceasul de pe Arcul de Triumf - ceasul principal al Ţării

Ceasul principal al Ţării

Pe piaţa centrală a Chişinăului, Piaţa Marii Adunări Naţionale, este situată principala ei construcţie – Porţile Sfinte. Ca şi Arcul de Triumf Porţile au fost construite în anul 1840 de către arhitectul I. Zauschevici în cinstea biruinţei armatei ruse asupra turcilor, ele erau menite pentru instalarea unui clopote de 400 puduri, turnat din tunuri de trofeu. Ţarul Nikolai I dăruie bisericii chişinăuene o parte din tunurile turceşti, luate în calitate de trofee şi care se aflau în cetatea Izmail. Dar rămînea întrebarea unde să fie turnate clopotele. Nu s–au găsit doritori de a transfera construcţia de arhitectură, de formă pătrată în plan, înălţimea de 13 metri, divizată în două niveluri. Nivelul de jos conţine goluri străbătute în două direcţii şi 4 piloane cu coloane pe piedestale, friză decorată şi cornişă. Nivelul atic superior este prelucrat cu lizene şi finisat cu cornişa, din partea pieţii este montat ceasul, care la fiecare 15 minute bate ora locală.
Este interesantă istoria creării arcului. Participantul războiului ruso–turc şi a războiului din anul 1812, generalul basarabean, guvernatorul M. S. Voronţov s–a adresat imperatorului cu un demers ca să fie eliberate 1500 puduri de aramă pentru turnarea clopotelor. Şi tunurile la Kiev sau Moscova în condiţiile lipsei de drumuri practicabile. Rămînea doar o singură cale – de turnat clopotele pe loc, la Izmail, unde şi a fost invitat de la Kiev meşterul Vasilii Losenco. Chiar în curtea cetăţii au construit un cuptor de topire şi formele. Aici Vasilii Losenco a turnat cinci clopote: clopote–velican de 400 puduri, al doilea – de două ori mai uşor, al treilea – 100 puduri, al patrulea – 50 puduri, iar ultimul, al cincilea, cel mai mic – 25 puduri. În acest timp graful Voronţov a poruncit să se repare drumurile, ce duceau din Izmail la Chişinău. Departamentul militar a elaborat cea mai convinabilă rută. Clopotele au fost încărcate în nişte căruţe, făcute special pentru aceasta şi caravanul a pornit la drum. La Chişinău însă s–a constatat, că golurile pentru fereastră pentru "soneria" clopotelui-velican sînt prea înguste. Şi atunci s–a ivit ideea "de făcut pentru acest clopote o construcţie specială...astfel, că sub cupola acestei construcţii de amplasat clopotele şi ceasul orăşenesc".
Adică s-a hotărît de construit un arc, care ar trebui să fie în acelaşi timp şi sunătoare şi o construcţie de triumf în cinstea biruinţelor armamentului rus faţă de trupele otomane şi întrare triumfală în parcul Catedralei. Arhitectului I. Zauskevici i sa încredinţat să elaboreze proiectul, ca bază fiind luat proiectul Arcului de Triumf din Roma. La 3 august 1839 clopotele a fost ridicat şi trainic fixat pe arcul ce încă se construia, iar la sfîrşitul anului 1840 Arcul de Triumf a apărut în toată splendoarea sa în faţa chişinăuenilor: construcţie exactă pătrată din piatră albă tăiată, de o înălţime de 13 metri.
Special pentru această clădire din Austria a fost cumpărat un ceas mare. Pentru supravegherea acestui ceas au fost alocate anual 200 ruble mai întîi de către conducerea eparhiei, apoi de duma orăşenească. Aceşti bani erau înmînaţi unuia din cei mai buni meşteri ceasornicari ai oraşului, care primeau dreptul de a lua ceasul sub control propriu. În prezent două clopote sunt unite cu ceasul şi sună mecanic. Fiecare sfert de oră "dă glas" cel mai mic clopote, fiecare oră – cel ce-i un pic mai mare. Multe evenimente şi nume a memorizat Arcul...A memorizat şi Ziua Biruinţei din mai 1945. Arcul vechi, care simboliza biruinţa asupra turcilor, a devenit şi simbolul biruinţei asupra fascismului.
Deja de 166 de ani măsoară timpul, ţinînd pasul cu ţara, ceasul de pe Arcul de Triumf din capitală, un adevărat simbol al comfortului, liniştii şi stabilităţii. De acest cronometru astăzi are grijă experimentatul meşter Ivan Cozlov, care în fiecare dimineaţă urcă pe o scăriţă sus, pe podul arcului, unde pune în mişcare mecanismul complex pentru următoarele 25 de ore.
În grija meşterului e şi ceasul Primăriei chişinăuene, la fel deosebit de simbolic pentru ţară, care a fost instalat în 1974. Mecanismul a fost executat de patru specialişti de la uzina „Signal" şi i s-a dat un termen de garanţie de 10 ani. Ceasul încă funcţionează deja de circa 32 de ani, fiind revigorat de acelaşi Ivan Cozlov.

traducerea în rusă a acestui articol o gasiţi PE WWW.KOLOKOLA.EU

Denis Latîşev cântă împreună cu Martin şi Victor

Denis Latisev a făcut o melodie împreună cu Victor şi Martin de la orfelinatul din Orhei în timpul  Festivalului 2010 la Teatrul Verde din Chisinau, Republica Moldova. Filmat de Teleradio Moldova.

Dangăte de clopot mp3 download

Descarcă/Download de AICI

Chişinăul între anii 1949-1954

Chişinăul între anii 1949-1954
vezi reportaj foto

Mai multe fotografii cu Chişinăul de altă dată

priveşte în rubrica Old Chisinau

Clopote bisericeşti / Russian Bells

Afanasie Chirilovici are 95 de ani, nu aude, dar e cel mai iscusit clopotar

Are 95 de ani, abia merge şi nu aude deloc. Cu toate acestea, continuă să bată clopotele bisericii, activitate care o face de-o viaţă şi care-l leagă de Dumnezeu. Recent, la Concursul Clopotarilor, organizat la Briceni, Afanasie Chirilovici din satul Medveja, r. Briceni, a luat un premiu din partea sponsorilor, chiar dacă a lipsit de pe lista participanţilor.

Are o vedere fenomenală

„De domnul Afanasie am auzit adesea, un om cu sufletul curat şi un creştin fără pereche. Bate clopotele de la 15 ani, slujind şi jertfindu-se întreaga viaţă singurei biserici care nu a fost închisă pe timpurile sovietice. E bătrân, şi-a pierdut auzul de mulţi ani şi abia dacă mai poate urca o scară. A ţinut, însă, cu tot dinadinsul să fie prezent la eveniment, chiar dacă nu s-a înscris în lista participanţilor. Am rămas plăcut surprinşi de sosirea lui, dar mai ales atunci când a citit, fără ochelari, diploma pe care a primit-o. Are o vedere fenomenală!”, ne-a comunicat Denis Latâşev, preşedintele juriului. Şi totuşi, cum poate un om fără auz să mânuiască cu atâta dăruire clopotele? „Domnul Afanasie are un talent înnăscut în a bate clopotele. Pentru această măiestrie cel mai important este să simţi vibraţiile produse de sunete, nu să auzi sunetele propriu-zise”, adaugă Denis Latâşev.

Nu are pe nimeni alături

Enoriaşii Bisericii „Înălţarea Domnului” din satul Medveja ne-au mărturisit că lui Afanasie Chirilovici i se mai spune „legendarul clopotar” şi că este un model pentru mulţi localnici. „Ne este milă de el nu pentru că nu aude, ci pentru că nu are pe nimeni lângă el, în afară de alţi oameni ai bisericii. Nu are niciun copil, niciun nepot. Îşi duce zilele singur, abia-abia. Îşi face de mâncare, mai vine pe la biserică, îşi poartă singur de grijă. Toată viaţa a lucrat în agricultură, însă nu prea are ce roade să culeagă acum. Ştim că a primit un premiu simbolic la „Concursul Clopotarilor”. Cu siguranţă merită, căci e un om extrem de cald şi de bun”, ne-a comunicat domnul Ioan Filipovschi, singurul pe care l-am găsit de strajă la biserică.

A primit 500 de lei
Premiul special pe care l-a primit Afanasie Chirilovici din partea parlamentarului Vladimir Ţurcanu a constituit suma de 500 de lei şi jumătate de tonă de grâu de la organizatorii concursului.

Participanţii la concurs au sunat la un set compus din şapte clopote, prezentând juriului câte două melodii ortodoxe cu o durată de 2-3 minute. Alături de bătrânul clopotar, şi-a demonstrat măiestria şi un copil de 11 ani, care a reuşit să impresioneze juriul şi să ia un premiu de 50 de dolari.

„A fost un concurs peste aşteptările noastre, a venit lume multă din toate satele Moldovei, preoţi şi oameni simpli care ştiu să savureze adevărata plăcere spirituală”, ne-a mai spus Denis Latâşev.

Evenimentul a fost organizat cu susţinerea Mitropoliei Moldovei şi cu suportul financiar al familiei lui Nicolae Creţu, originar din satul Halahora-de-Sus, r. Briceni.

Stela DĂNILĂ
/apropomagazin.md/

News russian-bells.com

www.russian-bells.com

Photographs from the contest, which was organized in the village Halahora de Sus, Briceni district (4-5 September 2010)

see more photos

16 bell ringers who took part in the contest, which was organized in the village Halahora de Sus, Briceni district. The youngest one is only 13 years old, and has already 2 years of experience in this domain.

read more…