miercuri, 22 decembrie 2010
vineri, 26 noiembrie 2010
miercuri, 10 noiembrie 2010
Ceasul de pe Arcul de Triumf - ceasul principal al Ţării
Pe piaţa centrală a Chişinăului, Piaţa Marii Adunări Naţionale, este situată principala ei construcţie – Porţile Sfinte. Ca şi Arcul de Triumf Porţile au fost construite în anul 1840 de către arhitectul I. Zauschevici în cinstea biruinţei armatei ruse asupra turcilor, ele erau menite pentru instalarea unui clopote de 400 puduri, turnat din tunuri de trofeu. Ţarul Nikolai I dăruie bisericii chişinăuene o parte din tunurile turceşti, luate în calitate de trofee şi care se aflau în cetatea Izmail. Dar rămînea întrebarea unde să fie turnate clopotele. Nu s–au găsit doritori de a transfera construcţia de arhitectură, de formă pătrată în plan, înălţimea de 13 metri, divizată în două niveluri. Nivelul de jos conţine goluri străbătute în două direcţii şi 4 piloane cu coloane pe piedestale, friză decorată şi cornişă. Nivelul atic superior este prelucrat cu lizene şi finisat cu cornişa, din partea pieţii este montat ceasul, care la fiecare 15 minute bate ora locală.
Este interesantă istoria creării arcului. Participantul războiului ruso–turc şi a războiului din anul 1812, generalul basarabean, guvernatorul M. S. Voronţov s–a adresat imperatorului cu un demers ca să fie eliberate 1500 puduri de aramă pentru turnarea clopotelor. Şi tunurile la Kiev sau Moscova în condiţiile lipsei de drumuri practicabile. Rămînea doar o singură cale – de turnat clopotele pe loc, la Izmail, unde şi a fost invitat de la Kiev meşterul Vasilii Losenco. Chiar în curtea cetăţii au construit un cuptor de topire şi formele. Aici Vasilii Losenco a turnat cinci clopote: clopote–velican de 400 puduri, al doilea – de două ori mai uşor, al treilea – 100 puduri, al patrulea – 50 puduri, iar ultimul, al cincilea, cel mai mic – 25 puduri. În acest timp graful Voronţov a poruncit să se repare drumurile, ce duceau din Izmail la Chişinău. Departamentul militar a elaborat cea mai convinabilă rută. Clopotele au fost încărcate în nişte căruţe, făcute special pentru aceasta şi caravanul a pornit la drum. La Chişinău însă s–a constatat, că golurile pentru fereastră pentru "soneria" clopotelui-velican sînt prea înguste. Şi atunci s–a ivit ideea "de făcut pentru acest clopote o construcţie specială...astfel, că sub cupola acestei construcţii de amplasat clopotele şi ceasul orăşenesc".
Adică s-a hotărît de construit un arc, care ar trebui să fie în acelaşi timp şi sunătoare şi o construcţie de triumf în cinstea biruinţelor armamentului rus faţă de trupele otomane şi întrare triumfală în parcul Catedralei. Arhitectului I. Zauskevici i sa încredinţat să elaboreze proiectul, ca bază fiind luat proiectul Arcului de Triumf din Roma. La 3 august 1839 clopotele a fost ridicat şi trainic fixat pe arcul ce încă se construia, iar la sfîrşitul anului 1840 Arcul de Triumf a apărut în toată splendoarea sa în faţa chişinăuenilor: construcţie exactă pătrată din piatră albă tăiată, de o înălţime de 13 metri.
Special pentru această clădire din Austria a fost cumpărat un ceas mare. Pentru supravegherea acestui ceas au fost alocate anual 200 ruble mai întîi de către conducerea eparhiei, apoi de duma orăşenească. Aceşti bani erau înmînaţi unuia din cei mai buni meşteri ceasornicari ai oraşului, care primeau dreptul de a lua ceasul sub control propriu. În prezent două clopote sunt unite cu ceasul şi sună mecanic. Fiecare sfert de oră "dă glas" cel mai mic clopote, fiecare oră – cel ce-i un pic mai mare. Multe evenimente şi nume a memorizat Arcul...A memorizat şi Ziua Biruinţei din mai 1945. Arcul vechi, care simboliza biruinţa asupra turcilor, a devenit şi simbolul biruinţei asupra fascismului.
Deja de 166 de ani măsoară timpul, ţinînd pasul cu ţara, ceasul de pe Arcul de Triumf din capitală, un adevărat simbol al comfortului, liniştii şi stabilităţii. De acest cronometru astăzi are grijă experimentatul meşter Ivan Cozlov, care în fiecare dimineaţă urcă pe o scăriţă sus, pe podul arcului, unde pune în mişcare mecanismul complex pentru următoarele 25 de ore.
În grija meşterului e şi ceasul Primăriei chişinăuene, la fel deosebit de simbolic pentru ţară, care a fost instalat în 1974. Mecanismul a fost executat de patru specialişti de la uzina „Signal" şi i s-a dat un termen de garanţie de 10 ani. Ceasul încă funcţionează deja de circa 32 de ani, fiind revigorat de acelaşi Ivan Cozlov.
sâmbătă, 30 octombrie 2010
Denis Latîşev cântă împreună cu Martin şi Victor
Denis Latisev a făcut o melodie împreună cu Victor şi Martin de la orfelinatul din Orhei în timpul Festivalului 2010 la Teatrul Verde din Chisinau, Republica Moldova. Filmat de Teleradio Moldova.
marți, 26 octombrie 2010
marți, 19 octombrie 2010
sâmbătă, 16 octombrie 2010
Afanasie Chirilovici are 95 de ani, nu aude, dar e cel mai iscusit clopotar
Are 95 de ani, abia merge şi nu aude deloc. Cu toate acestea, continuă să bată clopotele bisericii, activitate care o face de-o viaţă şi care-l leagă de Dumnezeu. Recent, la Concursul Clopotarilor, organizat la Briceni, Afanasie Chirilovici din satul Medveja, r. Briceni, a luat un premiu din partea sponsorilor, chiar dacă a lipsit de pe lista participanţilor.Are o vedere fenomenală
„De domnul Afanasie am auzit adesea, un om cu sufletul curat şi un creştin fără pereche. Bate clopotele de la 15 ani, slujind şi jertfindu-se întreaga viaţă singurei biserici care nu a fost închisă pe timpurile sovietice. E bătrân, şi-a pierdut auzul de mulţi ani şi abia dacă mai poate urca o scară. A ţinut, însă, cu tot dinadinsul să fie prezent la eveniment, chiar dacă nu s-a înscris în lista participanţilor. Am rămas plăcut surprinşi de sosirea lui, dar mai ales atunci când a citit, fără ochelari, diploma pe care a primit-o. Are o vedere fenomenală!”, ne-a comunicat Denis Latâşev, preşedintele juriului. Şi totuşi, cum poate un om fără auz să mânuiască cu atâta dăruire clopotele? „Domnul Afanasie are un talent înnăscut în a bate clopotele. Pentru această măiestrie cel mai important este să simţi vibraţiile produse de sunete, nu să auzi sunetele propriu-zise”, adaugă Denis Latâşev.
Nu are pe nimeni alături
Enoriaşii Bisericii „Înălţarea Domnului” din satul Medveja ne-au mărturisit că lui Afanasie Chirilovici i se mai spune „legendarul clopotar” şi că este un model pentru mulţi localnici. „Ne este milă de el nu pentru că nu aude, ci pentru că nu are pe nimeni lângă el, în afară de alţi oameni ai bisericii. Nu are niciun copil, niciun nepot. Îşi duce zilele singur, abia-abia. Îşi face de mâncare, mai vine pe la biserică, îşi poartă singur de grijă. Toată viaţa a lucrat în agricultură, însă nu prea are ce roade să culeagă acum. Ştim că a primit un premiu simbolic la „Concursul Clopotarilor”. Cu siguranţă merită, căci e un om extrem de cald şi de bun”, ne-a comunicat domnul Ioan Filipovschi, singurul pe care l-am găsit de strajă la biserică.
A primit 500 de lei
Premiul special pe care l-a primit Afanasie Chirilovici din partea parlamentarului Vladimir Ţurcanu a constituit suma de 500 de lei şi jumătate de tonă de grâu de la organizatorii concursului.
Participanţii la concurs au sunat la un set compus din şapte clopote, prezentând juriului câte două melodii ortodoxe cu o durată de 2-3 minute. Alături de bătrânul clopotar, şi-a demonstrat măiestria şi un copil de 11 ani, care a reuşit să impresioneze juriul şi să ia un premiu de 50 de dolari.
„A fost un concurs peste aşteptările noastre, a venit lume multă din toate satele Moldovei, preoţi şi oameni simpli care ştiu să savureze adevărata plăcere spirituală”, ne-a mai spus Denis Latâşev.
Evenimentul a fost organizat cu susţinerea Mitropoliei Moldovei şi cu suportul financiar al familiei lui Nicolae Creţu, originar din satul Halahora-de-Sus, r. Briceni.
Stela DĂNILĂ
/apropomagazin.md/
News russian-bells.com
see more photos
16 bell ringers who took part in the contest, which was organized in the village Halahora de Sus, Briceni district. The youngest one is only 13 years old, and has already 2 years of experience in this domain.
read more…
sâmbătă, 2 octombrie 2010
Catedrala Mitropolitană din Chişinău la începutul anilor 90 sec. XX
Catedrala Mitropolitană din Chişinău la începutul anilor 90 sec. XX
miercuri, 29 septembrie 2010
sâmbătă, 25 septembrie 2010
Clopote instalate la biserica din s. Carahasani, raionul Ştefan-Vodă
Clopote instalate la biserica din s. Carahasani, raionul Ştefan-Vodă
luni, 20 septembrie 2010
Împreună cu mitropolitul Dometian şi episcopul Sionii din Bulgaria în vizită la mănăstirea Curchi
Fotografii de la concursul organizat în satul Halahora de Sus, raionul Briceni (4-5 Septembrie 2010)
Ştiri din trecutul Bisericii Ortodoxe din Moldova
Ştiri din trecutul Bisericii Ortodoxe din Moldova
Vizita patriarhului Moscovei şi al întregii Rusii, Alexie I la Chişinău
(1-2 Septembrie 1956)
luni, 6 septembrie 2010
Pentru a doua oară în Republica Moldova, concursul clopotarilor adună adevărați maeștri
A fi clopotar este mai mult decât o meserie, iar dangătele clopotelor bisericeşti au reprezentat dintotdeauna o adevărată artă purificatoare. Nu în zadar se spune că de-a lungul timpului, zeci de minuni nescrise au avut tangenţe anume cu sunetele miraculoase ale clopotelor bisericești.Dangătul de clopot este ca o rugă adâncă şi mulţi creştini au înţelepciunea de a jertfi pentru clopote. Este o mare bucurie atunci când clopotele vestesc slujba. În secolele trecute, clopotul substituia comunicarea. După „melodia” acestora, lumea afla ce fel de slujbă se ţine în ziua respectivă, din ce sat este răposatul sau din ce cătun este mireasa şi mirele. Sau, după bătaie, ştiau că pe la biserică a trecut arhiereul.
Cei care trag clopotele sunt oameni şi ei, care pot avea necazurile lor. Atunci când se află în preajma clopotelor, omul se schimbă, iar când coboară jos, pe pământ, se simte purificat şi mai împăcat cu sine. E ca şi Taina Botezului: simţi că te naşti a doua oară.
Concursul se desfăşoară la Briceni
„Dangătul Haloharului” este un concurs al clopotarilor, ce se va desfășura la biserica „Acoperământul Maicii Domnului”, din s. Halahora de Sus, r. Briceni, în perioada 4-5 septembrie curent. Scopul concursului este de a propaga tradiţia clopotelor, răspândirea artei sunării lor şi îmbunătăţirea calificării clopotarilor bisericilor ortodoxe. Organizatorii invită toţi doritorii să participe la acest eveniment, care este departe de a fi doar unul creştin. „Este, întâi de toate, un concurs cultural, o sărbătoare sufletească. Nu este uşor să cânţi la clopote, doar cei ce o fac cu dăruire ştiu câtă trudă şi măiestrie cer acordurile de clopote”, susţine domnul Veaceslav Filipciuc.
„Într-o astfel de competiţie nu poate fi vorba de câştigători şi învinşi”
Deloc răspândit până acum, evenimentul-concurs se desfășoară pentru a doua oară în istoria culturii Republicii Moldova. La prima ediţie, care a avut loc acum şapte ani, în Satul Moldovenesc, au participat peste 30 de clopotari de toate vârstele şi din diferite ţări. Spre deosebire de prima ediţie, în acest an vor fi oferite şi premii băneşti, în valoare totală de 500 de dolari. Fiecare participant va trebui să prezinte juriului două melodii de clopot ortodoxe, cu o durată de la 2 la 3 minute. Preşedintele juriului, Denis Latîşev, care cântă la clopote de la 12 ani, spune că este o plăcere spirituală să organizeze astfel de evenimente şi că o va face şi în continuare, dacă va mai avea ocazia. „Este un festival de anvergură şi îmi doresc să aibă succes. Personal, cred că într-o astfel de competiţie nu poate fi vorba de câştigători şi învinşi. Aceasta este o sărbătoare”, a conchis acesta.
Stela DĂNILĂ
sursa: Apropomagazin
duminică, 8 august 2010
miercuri, 12 mai 2010
Clopotele în cultul creştin
Clopotele sunt parte integranta a cultului crestin, inca din cele mai vechi timpuri. Alaturi de toaca, cu diversele ei forme, in cultul crestin se mai intrebuinteaza, ca instrument de instiintare a inceputului slujbelor sau de marcare a unor momente importante din cadrul lor, si clopotele. Clopotele bisericii dau timpului o masura liturgica, umplandu-l de rost. Tragerea clopotelor face pe om sa iasa din randuiala cotidiana, intr-o realitate mai presus de aceea care cade sub simturi.In rugaciunile din "Canonul pentru binecuvantarea clopotelor", gasim scris: "Toti cei care pot auzi glasul lor in zi si in noapte, sa se impartaseasca de sfintenia sfintilor." Trasul clopotelor este o practica straveche a Bisericii Ortodoxe, prin aceasta urmarindu-se atat chemarea credinciosilor la slujbele dumnezeiesti, cat si exprimarea bucuriei triumfatoare a Bisericii si a slujbelor sale dumnezeiesti. Clopotele au fost folosite inca din cele mai vechi timpuri, atat pentru a anunta bucuria si rugaciunea, cat si necazul si primejdia.
Cuvantul "clopot" este de provenienta slava, tragandu-se din cuvantul "klopotu". Definitia fizica a acestora este una simpla: obiecte metalice in forma de para, deschise in partea inferioara si prevazute in interior cu o limba mobila, care, lovindu-se de peretii acestora, produce sunete melodioase prelungi.
Parintele Arsenie Papacioc, vrednic purtator al dreptei credinte, aminteste crestinilor rostul uitat al clopotelor: "Trebuie sa aducem la cunostinta oamenilor invatatura crestina. N-a auzit nimeni bataia clopotelor? Clopotele nu bat niciodata pentru amuzament. Ci bat pentru ceva de natura sufleteasca, care ne atrage atentia: Cheama viii, plange mortii, imprastie viforele! Imprastie dracii si trasnetele."
Inscriptiile intalnite pe vechile clopote crestine reamintesc rostul lor ocrotitor, de mantuire si vestire, adeverind cuvintele Scripturii, care zic: "In tot pamantul a iesit vestirea lor." Misiunea acestora se rezuma in cuvintele intalnite adeseori pe exteriorul lor: "Pe vii ii chem, pe morti ii plang, fulgerele frang." Pe ele se mai intalnesc insa si alte cuvinte, precum: "Laud pe Dumnezeu cel adevarat, chem multimea, adun clerul. Ii plang pe morti, alung fulgerele, infrumusetez sarbatorile." Clopotele sunt adesea decorate cu motive vegetale, geometrice, scene si inscriptii.
Clopotele si intrarea acestora in cultul crestin
Inca de la inceputul Epocii Bronzului, toate orasele si satele din China aveau cate un turn ce adapostea un clopot destinat anuntarii orei. De asemenea, acest clopot suna si la aparitia unei incendiu sau a unor calamitati naturale. In zona acestora s-a pastrat inca zicala urmatoare: "Daca spui templu, spui clopot. Fara clopot nu exista templu." Prin urmare, clopotele nu sunt creatii originale ale crestinismului, insa au fost preluat si incarcate cu un bogat sens duhovnicesc de catre acesta.
Cartea Iesire, a lui Moise, descrie foarte multe obiecte de cult, spre a fi lucrate si folosite potrivit scopului revelat al acestora. Vorbindu-se despre vestmintele slujitorilor de la Templu, Sfanta Scriptura mentioneaza: "Poalele tunicii marelui preot Aaron erau impodobite cu clopotei de aur." Clopoteii aflati pe vesmintele cu care arhiereii Vechiului Testament intrau in Sfanta Sfintelor trebuiau sa indemne "la aducere aminte pentru implinirea poruncilor si a legii". Aceasta era urmarea Revelatiei primite de Moise (Iesire 39, 25-26). Evreii foloseau instrumente muzicale de suflat (trambite si goarne), precum si gonguri alaturi de clopote, carora le atribuiau o semnificatie supranaturala.
Clopotele sunt gasite si in armata, fiind prinse la hamurile cailor de lupta sau imperiali. Clopoteii pentru cai, mentionati de Profetul Zaharia (14, 20), pe care stateau scrise cuvintele "Sfant lui Dumnezeu" erau atasati pe hamurile cailor pentru a arata “ca din Ierusalim va veni mantuirea tuturor neamurilor". Acestea erau atasate si la carele de lupta ale ostilor macedonene. Clopotele s-au folosit si la impodobirea carului funebru ce l-a purtat pe ultimul drum pe Alexandru cel Mare. Aceste clopote "puteau fi auzite de la mare distanta", dupa cum ne spune Diodor din Sicilia.
In vremea persecutiilor, crestinii nu se puteau chema public la rugaciune. Dupa incetarea persecutiilor, au inceput sa fie folosite alte mijloace de chemare a credinciosilor la slujba. Printre primele metode de chemare la slujba se numara baterea in toaca (bucata de lemn), sau intr-un cerc de fier, cu doua ciocanele. Clopotul va fi preluat de catre crestini ceva mai tarziu.
Clopotele sunt vechi de cand lumea, iar in crestinism ele au fost folosite pe alocuri, inca din primele lui zile, abia mai tarziu folosirea acestora generalizandu-se. La inceputurile crestinismului, in catacombele romane, semnalul de adunare la Sfanta Liturghie era dat prin baterea unul clopot. Un clopot agatat de un toiag in forma de T este atribuit Sfantului Antonie si servea la alungarea demonilor care duc in ispita.
Spre deosebire de toaca, clopotele au intrat mai tarziu in intrebuintarea liturgica a Bisericii lui Hristos, mai intai in Apus, apoi in Rasarit. In Apus ele au fost introduse prin secolul al VI-lea, pe cand in Rasarit, clopotele apar abia prin secolul al IX-lea, desi prezenta lor izolata exista inca din-nainte.
Dupa traditie, inventatorul clopotului (de fapt cel care le-a introdus in Biserica, ca obiecte de cult) este socotit Paulin de Nola din Campania (353-431), la sfarsitul secolului al IV-lea, de unde se trage si denumirea apuseana de "campane" data clopotelor. Paulin de Nola ar fi vazut intr-un vis un camp de flori de unde venea un sunet placut. Cand s-a trezit, acesta a ordonat turnarea in topitorie a unor clopote, cu forma de cupa de floare (narcisa). In nici o opera de-a sa nu sunt mentionate insa clopotele. Prima mentionare este cea din secolul al VII-lea, cand Papa Savinian, succesor al Sfantului Grigorie cel Mare - Dialogul, reuseste sa dea importanta clopotului, in viata de cult.
In Biserica de Rasarit, primele doua clopote au fost trimise in dar imparatului bizantin Mihail al III-lea (842-867), in anul 852, de catre Ursus Patricianus, doge al Venetiei. Aceste doua clopote au fost suspendate mai apoi, intr-un turn de langa Catedrala Sfanta Sofia. Generalizarea lor in tot rasaritul crestin s-a desavarsit abia in secolul al XII-lea. Dupa cucerirea maretei cetati Constantinopol, de catre turci, clopotele au fost interzise de noii stapanitori, ceea ce a facut ca in multe parti, sa se revina la smerita toaca de lemn.
In perioada Evului Mediu, in Apus, clopotele erau vazute ca personaje implicate in cultul Bisericii, prin urmare ele aveau chiar nume de sfinti ocrotitori. Biserica Apuseana a randuit, de-a lungul timpului, tragerea clopotelor de trei ori pe zi: dimineata, pentru Fecioara Maria (din secolul XIV); dupa masa, in amintirea luptelor cu necredinciosii (din secolul XV); seara, pentru rugaciunea de incheiere a treburilor (din secolul XII).
Clopotele se intrebuinteaza in toate bisericile crestine. Ele sunt numeroase in lacasurile de cult din Biserica Rusa, unde exista adevarate game de clopot, sunate dupa o tehnica asemanatoare cantatului din orga. In arta crestina, clopotele au ajuns la un apogeu in secolul al XV-lea, in Germania, Rusia, Polonia. In Rusia, Ucraina si Belarus, expozitiile ortodoxe de clopote sunt din ce in ce mai dese.
In Moscova se organizeaza in fiecare luna doua-trei expozitii. Ele sunt organizate fie de Patriarhie, fie de Episcopii, fie de firme comerciale care colaboreaza cu Biserica Ortodoxa Rusa si au binecuvantarea Patriarhului Moscovei si al intregii Rusii. In turnul clopotnita, numit "Ivan cel Mare" din Moscova, se gaseste clopotul nuimit "Clopotul fiecarei zile", avand o greutate de 16, 5 tone. Alaturi de acesta se afla un altul, de 32,5 tone. Cel mai mare clopot, cunoscut sub numele de "Adormirea Maicii Domnului", cantareste in jur de 65,5 tone.
Cel mai mare clopot din Rusia si din intreaga lume este "Clopotul Tarului" sau "Clopotul Imparatesei", pastrat in Kremlin. Acesta se afla pe un piedestal la baza turnului clopotnitei "Ivan cel Mare". Dimensiunile si arta acestuia si inca inegalate in lume. Acesta a fost turnat de mesterii rusi Ivan si Mihail Matorin, intre anii 1733-1735. Materialul folosit la construirea acestuia a provenit dintr-un clopot urias mai vechi, distrus de un incendiu. Clopotul cel vechi cantarea 130,5 tone si a fost topit de maestrul Alexandru Grigoriev, in anul 1654. Tonelor initiale s-au mai adaugat si altele, ajungandu-se, in cele din urma, la greutatea totala de 218 tone. Diametrul acestuia este de 6,60 metri.
Acest clopot nu a sunat niciodata, el fiind grav deteriorat intr-un incendiu din anul 1737. Fiind suspendat inca pe schela de lemn, in matrita, el s-a prabusit. Dupa incendiu, clopotul a ramas in matrita pentru mai bine de un secol. Partea cazuta din acesta cantareste 11 tone. In anul 1836, acesta a fost ridicat si asezat pe un postament din piatra, proiectat de arhitectul Montferrand, cel ce a zidit si Catedrala Sfantul Isaac, din Sankt-Petersburg.
Fabricarea si asezarea clopotelor in Biserica
Asa cum toaca nu este o scandura taiata de un oarecare, ci un obiect de cult, realizat cu multa evlavie si cu rugaciune, tot asa este si clopotul. Acesta se lucreaza cu rugaciune, chiar daca turnarea acestora ajunge uneori in grija unor firme independente de Biserica. Tehnica fabricarii este complicata si cere atentie, prin urmare, nu oricine poate lucra un clopot.
Vechii turnatori de clopote isi incepeau lucrul rostind mereu o rugaciune: "Ajuta-ne, Doamne, sa iasa bine clopotul nostru! Amin!" Un clopotar marturisea lin: "Incerc sa las ceva in urma si in fiecare zi ma rog la Dumnezeu sa-mi iasa bine clopotele. Vrem sa-l bucuram pe Domnul, vrem sa bucuram oamenii care asculta sunetele lor."
Utilajele specifice unui atelier metalurgic, necesare turnarii unui clopot, sunt urmatoarele: cuptor de topit metale, ciocane de rezistenta, clesti, matrite. Clopotele se toarna dintr-un aliaj special, in care predomina alama, care-i determina si sonoritatea. Se foloseste un bronz special care contine staniu, nichel, argint si cupru. Puritatea aliajului este o conditie indispensabila pentru a obtine un clopot de calitate. Prezenta impuritatilor are o mare incidenta asupra timbrului si sonoritatii clopotelor.
La turnarea unui clopot, pasul cel mai fierbinte il constituie momentul in care, aliajul incalzit la o temperatura de 1150 de grade, curge in forma clopotului. Cand metalul atinge omogenitatea potrivita acesta se scurge printr-un orificiu lasat deschis la partea de sus a matritei. O importanta aparte asupra calitatilor clopotelor o are racirea controlata, adica intr-o perioada foarte lunga de timp. Odata turnat, clopotul mai trebuie sa stea o luna, doua, ca sa se maturizeze.
Pentru un clopot, frumusetea estetica, timbrul, puterea, dar mai ales armonia sunetelor, depind in mod fundamental de profilul sau, adica de forma liniei curbe. Un clopot care nu are armonie este rece, indepartat de sufletul omului. De aceea turnarea unui clopot nu se poate face la intamplare, respectandu-se doar profilul exterior. Acordajul clopotelor este o tehnica a meseriei traditionale care consta in modificarea foarte lejera a profilului clopotului dupa turnare, cu scopul de a obtine note muzicale odihnitoare.
Clopotele au o longevitate ce depinde foarte mult de calitatea materialului folosit, de modalitatea folosirii lor si de conditiile de pastrare. Se recomanda schimbarea limbii acestora la 30-50 de ani, in functie de frecventa utilizarii, deoarece materialul moale din care este confectionata bila, devine dur si poate duce la spargerea clopotului. Garantia de functionare a unui clopot, in cele mai multe cazuri, este de aproape trei secole.
Inscriptiile intalnite pe vechile clopote crestine reamintesc rostul lor ocrotitor, de mantuire si vestire, adeverind cuvintele Scripturii, care zic: "In tot pamantul a iesit vestirea lor." Misiunea acestora se rezuma in cuvintele intalnite adeseori pe exteriorul lor: "Pe vii ii chem, pe morti ii plang, fulgerele frang." Pe ele se mai intalnesc insa si alte cuvinte, precum: "Laud pe Dumnezeu cel adevarat, chem multimea, adun clerul. Ii plang pe morti, alung fulgerele, infrumusetez sarbatorile." Clopotele sunt adesea decorate cu motive vegetale, geometrice, scene si inscriptii.
Fostul mare clopot de la Catedrla Patriarhala din Bucuresti a fost realizat in anul 1889, prin topirea tunurilor turcesti luate ca prada dupa Razboiul de Independenta. In Patriarhia Romana, clopotele se obisnuiau a se turna la Manastirea Plumbuita, in Bucuresti. Cel mai vechi clopot din Romania dateaza din secolul al XIV-lea, provenind de la Manastirea Cotmeana, judetul Arges.
Pentru adapostirea clopotelor si a toacei s-au zidit clopotnitele ortodoxe sau "campanilele" apusene. Acestea sunt constructii in forma de turn, fie separate de biserica, fie in unul din turnurile sau turlele bisericii. La majoritatea bisericilor din tara noastra, clopotnitele sunt separate de biserica, desi exista destule edificii in care turla de pe pronaos sau una din cele doua turle existente aici serveste drept clopotnita.
Clopotele si intrebuintarea lor in viata Bisericii
Fiind socotit un obiect de cult foarte important, clopotul se sfinteste ori se stropeste cu apa sfintita, dupa o oranduiala speciala. Slujba este relativ simpla. Se tamaiaza in patru parti, apoi se zic rugaciunile pentru sfintire si ocrotire. Tamaierea alunga demonii, tot raul si toata necuratia de la clopote, precum de la toata faptura lui Dumnezeu, care se sfinteste cu rugaciunea. In rugaciunile din "Canon pentru binecuvantarea clopotelor", gasim scris: "Toti cei care pot auzi glasul lor in zi si in noapte, sa se impartaseasca de sfintenia sfintilor."
Nu oricum si nu oricine poate sa traga clopotul in Biserica. Orice lucrare savarsita in Biserica are un rost bine definit si se face numai cu binecuvantare. Rugaciunea nu se desparte de nici o lucrare a Bisericii. Exista o randuiala bine definita a tragerii clopotelor, dupa cum exista si una de batut toaca. Totul incepe cu facerea a trei metanii mici, cu trei inchinaciuni.
Clopotele se bat la diverse momente din timpul unei zile liturgice, fie in combinatie cu toaca si de regula dupa baterea acesteia, fie singure. Batutul clopotelor se face, ca si toaca, la inceputul slujbelor importante si la unele momente de seama din cadrul acestora, la slujba de seara, la miezul noptii, de dimineata, la inceputul Sfintei Liturghii, ca si la uneie ierurgii.
Clopotele se mai intrebuinteaza si pentru a marca anumite evenimente sau intamplari din viata credinciosilor sau a obstii crestine: adormirea in Domnul a unui crestin, cand ele suna prelung, rar si tanguios; in caz de incendii, razboaie sau revolutii ori alte evenimente deosebite, calamitati, inundatii, grindina, cand ele bat precipitat si alarmant.
Rostul acestora, amintit in cele de mai sus, poate fi rezumat astfel: cheama credinciosii la slujbele dumnezeiesti, exprima bucuria trimfatoare a Bisericii si slujbelor sale dumnezeiesti, informeaza pe cei ce nu sunt in Biserica, despre momentele importante ale slujbelor. Se crede ca diavolul starneste furtuni pe care clopotele le pot imprastia. Crestinii trageau clopotele imediat cum auzeau tunete.
Clopotele mai au si alte intrebuintari: mobilizari ale obstii pentru adunare, refugiere, rascoala, revolutie; marcari de intervale orare; inscaunari la domnie sau numiri in functii; avertizari de furtuna si vreme rea ; orienteaza pe cei rataciti, pe vreme rea; alunga daunatori precum animale de prada, sau pasari si insecte. Putem spune, cu oarecare retinere, ca tragerea clopotelor este una dintre primele modalitati de comunicare in masa a unor vesti.
4 мая Епископ Тираспольский и Дубоссарский Савва совершил Пасхальным чином Божественную литургию в Михаило-Архангельском храме села Парканы
4 мая Епископ Тираспольский и Дубоссарский Савва совершил Пасхальным чином Божественную литургию в Михаило-Архангельском храме села Парканы. Преосвященнейшего Савву встречали настоятель храма протоиерей Феодор Кривуля, глава госадминистрации с. Парканы Петр Иванович Николаев и ктитор храма Анатолий Иванович Вебер.miercuri, 21 aprilie 2010
Călătorie de lucru în Rusia, la turnătoria de clopote din or. Voronej (03.2010)
Călătorie de lucru în Rusia, la turnătoria de clopote din or. Voronej (03.2010). În vizită la cea mai solidă turnătorie de clopote din Rusia, firma Vera (Фирма “Вера”), or.Voronej.
Daca doresti sa comanzi clopote din or.Voronej, suna la +373 689 36 222 – întreabă pe Denis Latîşev.
vezi galeria foto AICI
sâmbătă, 3 aprilie 2010
miercuri, 24 martie 2010
Dangătul de clopote are proprietăţi vindecătoare
Oamenii pot să se vindece într-adevăr în biserici atunci când ating sfintele moaşte sau sanctuarele. Oamenii de ştiinţă din Petersburg au dovedit-o şi au descoperit şi mecanismul „material" al acestui fenomen divin.„O rugăciune este un remediu puternic", spune Valeri Slezin, şeful Laboratorului de Neuropsihofiziologi e al Institutului de Cercetare şi Dezvoltare Psihoneurologică Bekhterev din Petersburg . „Rugăciunea nu numai că reglează toate procesele din organismul uman, dar ea repară şi structura grav afectată a conştiinţei."
Profesorul Slezin a făcut ceva de necrezut - a masurat puterea rugăciunii. El a înregistrat electroencefalogram ele unor călugări în timp ce se rugau şi a captat un fenomen neobişnuit - „stingerea" completă a cortexului cerebral.
Această stare poate fi observată numai la bebeluşii de trei luni, atunci când se află lângă mamele lor, în siguranţă absolută. Pe masură ce persoana creşte, această senzaţie de siguranţă dispare, activitatea creierului creşte şi acest ritm al biocurenţilor cerebrali devine rar, numai în timpul somnului profund sau al rugăciunii, aşa după cum a dovedit omul de ştiinţă. Valeri Slezin a numit aceasta stare necunoscută „trezie uşoară, în rugăciune" şi a dovedit ca are o importanţă vitală pentru orice persoană.
Este un fapt cunoscut că bolile sunt cauzate mai ales de situaţii negative şi afronturi care ne rămân înfipte în minte.. În timpul rugăciunii, însă, grijile se mută pe un plan secundar sau chiar dispar cu totul. Astfel, devine posibilă atât vindecarea psihică şi morală cât şi cea fizică.
Slujbele bisericeşti ajută şi ele la ameliorarea sănătăţii. Inginera şi electrofiziciana Angelina Malakovskaia, de la Laboratorul de Tehnologie Medicală şi Biologică a condus peste o mie de studii pentru a afla caracteristicile sănătăţii unor enoriaşi înainte şi după slujbă. A rezultat că slujba în biserică normalizeaza tensiunea şi valorile analizei sângelui.
Se pare că rugăciunile pot să neutralizeze chiar şi radiaţiile. Se ştie că după explozia de la Cernobîl, instrumentele de masură pentru radiaţii au arătat valori care depăşeau capacxitatea de măsurare a instrumentului. În apropierea Bisericii Arhanghelului Mihail, însă, aflată la patru km de reactoare, valoarea radiaţiilor era normală.
Oamenii de ştiinţă din Petersburg au confirmat, cu ajutorul experimentelor efectuate, că apa sfinţită, semnul Crucii şi bătutul clopotelor pot să aibă, de asemenea, proprietăţi vindecătoare. De aceea, în Rusia, clopotele bat întotdeauna în cursul epidemiilor.
Ultrasunetele emise de clopotele care bat omoară viruşii de gripă, hepatită şi tifos... Proteinele viruşilor se încovoaie şi nu mai poartă infecţia, a spus A. Malakovskaia. Semnul crucii are un efect şi mai semnificativ : omoară microbii patogeni (bacilul de colon şi stafilococi) nu numai în apa de la robinet, ci şi în râuri şi lacuri. Este chiar mai eficient decât aparatele moderne de dezinfecţie cu radiaţie magnetică.
Laboratorul ştiinţific al Institutului de Medicină Industrială şi Navală a analizat apa înainte şi după sfinţire.
A rezultat că dacă se citeşte rugăciunea Tatăl Nostru şi se face semnul Crucii asupra apei, atunci concentraţia bacteriilor dăunătoare va fi de o sută de ori mai mică. Radiaţia electromagnetică dă rezultate mult inferioare...
Astfel, recomandările Ortodoxe de a binecuvânta orice mâncare sau băutură nu au numai o valoare spirituală, ci şi una preventivă.
Apa sfinţită nu este numai purificată, ci ea îşi schimbă şi structura, devine inofensivă şi poate să vindece. Aceasta se poate dovedi cu aparate speciale.
Spectrograful indică o densitate optică mai mare a apei sfinţite, ca şi cum aceasta ar fi înţeles sensul rugăciunilor şi l-ar fi păstrat. Aceasta este cauza acestei puteri unice de a vindeca. Singura limită este că vindecă numai pe cei credincioşi.
„Apa «distinge» nivelul de credinţă al oamenilor. ", spune A.. Malenkovskaia. Atunci când un preot sfinţeşte apa, densitatea optică este de 2,5 ori mai mare, atunci când sfinţirea este efectuată de o persoană credincioasă laică, numai de 1,5 ori mai mare, dar cu un om botezat şi necredincios, fără cruce la gât, schimbările au fost nesemnificative.
Preluare ortodoxia.md
vineri, 19 martie 2010
duminică, 14 martie 2010
И звон малиновый плывёт в весеннем небе.
В такой миг нельзя ни лукавить, ни лицемерить. Да и зачем! Верующий ты или всего лишь честно идешь к Храму, но если ты патриот своей малой Родины, то невозможно не признать, что в Сальске сделано дело важное и очень красивое: на улице Крымского встал и заговорил с Миром девятью колоколами своими Храм Святителя Димитрия Ростовского. Раннее утро снежного марта. Обычно такие марты - к хорошему урожаю. Сальчане заслужили его сполна: четыре Храма в кризис возводят! В Гиганте. В Новом Егорлыке. И сразу два - в Сальске.Быть тебе, степная столица, еще и столицей Православия юго-востока нашего славного Дона…
Девять часов. Легкий морозец. До праздничного колокольного концерта, который обещает дать сальчанам юный мастер сих тонких наук Денис Латышев из Кишинева, - еще около часа. А народ уже собирается на обнесенной добротной изгородью обширной территории Храма.
Время для первого полиметаллического аккорда почти полутонного Солиста (в его могучем теле целый букет: олово, медь, иные компоненты) еще есть. Напомним читателям «Сальской степи» некоторые узловые моменты предстоящей работы по Храму на улице Крымского…
Храм Святителя Димитрия Ростовского - истинно народная стройка. Сальчане, - и коллективно, и индивидуально, и в городе живущие, и на селе, - пожертвовали на него около 35 миллионов рублей. О том, что уже сделано, «Сальская степь» подробно писала в репортаже «В канун малинового звона».
Какие работы по Храму предстоят в ближайшее время?
Уже проведены шпаклевка и побелка стен главного зала. Внутренний голос Храма крепнет
с каждым днём! Акустика, по мнению отца Димитрия, отменная. Для бело-зелено-золотого Храма нашего (такой будет его окончательная цветовая гамма) готовится иконостас, решается вопрос об особой технологии пола.Недавно в администрации района была проведена планерка с участием депутата Законодательного Собрания области Геннадия Локтионова, который активно помогает в строительстве Храма. Было рассмотрено несколько проектов внешнего освещения и подсветки. Один из самых ярких был утвержден Анатолием Николаевичем Кашиным: Глава нашего района пристально следит за ходом работ на этом уникальном и долгожданном для тысяч сальчан объекте.
Геннадий Локтионов обещал помочь в проведении работ, связанных с энергетикой, и выделить на эти цели два миллиона рублей. Когда энергетики сделают своё благое дело, наш Храм словно воспарит над землей…
10 часов утра. На территории подворья - сотни сальчан. Главный зал Храма заполнили верующие. Начинается предколокольная служба, которую ведет отец Димитрий. Поблагодарив после проповеди сальчан за активное участие в строительстве Храма и особенно отметив организаторские заслуги Главы района, он предоставляет слово А.Н. Кашину. Анатолий Николаевич говорит о вынужденном историческом молчании колоколов, следствии воинствующего атеизма, которое длилось около 80 лет. Рассказывает о том, что возведение Храма началось по просьбе тысяч сальчан. Благодарит всех, кто принимал участие в возведении прекрасного Храма, которое официально завершится осенью нынешнего года. И вот уже одним из главных действующих лиц праздника становится наш гость Денис Латышев. Ему 22 года. Он музыкант и певец. Уникальное искусство колокольного звона постигал в Архангельске. Звонил в Курске, в Твери, в Минске, в Хабаровске, в Македонии.
Кстати, Денису, красивому и приветливому парню, всё в нашем городе понравилось. Его отлично спланированный центр. Сами жители. Степной размах: Денис буквально поразился, узнав от нас, что сальчане в лучшие годы производят 500 тыс. тонн зерна. Он сказал: «Представляю ваш город в летней зелени, окруженный золотом созревших полей!» В восторге наш гость, явно художественная натура, и от самого Храма, сделанного, как он сказал, в старорусском, царском, стиле. Который отличается даже от православного греческого: в декоре наших православных Храмов больше золота.
И вот наступает торжественный момент. Мы уже знаем от Дениса, что главный колокол начнет молиться басом (да-да: звон колокола - это его молитва!). Бас будет подхвачен альтами, это в основном средние колокола. И, наконец, в дело вступят маленькие подзвонные колокола-подголоски…
Вместе с Денисом, который будет звонить одновременно во все девять колоколов, на высоченную звонницу поднимаются отец Димитрий и Анатолий Кашин: Главе района доверено почетное право послать миру первые звуки наших колоколов.
Многозвонье началось! Денис виртуозно извлекает десять разных, явно радостных и весенних, переливов. Всё окрест наполняется звуковой благодатью.
Колокола звучат прекрасно. Ещё бы: колокола отлиты лучшим мастером этого дела в России - ярославцем Шуваловым.
Сальчане слушали колокольный концерт затаив дыхание. И расходились с площади перед Храмом с просветленными лицами.
В.ПЕТРОВ.
http://salsknews.ru/
luni, 8 martie 2010
vineri, 19 februarie 2010
A fost lansat situl oficial al piesei FOREVER
Noi suntem Corina si Denis, si aceasta este prima noastra piesa impreuna “Forever” cu care dorim sa reprezentam Moldova la concursul Eurovision 2010 la Oslo, iar voi sunteti cei care ne veti vota. Acest site este dedicat voua iubitii nostri prieteni.
luni, 15 februarie 2010
vineri, 12 februarie 2010
Eurovision 2010: Corina Cuniuc şi Denis Latîşev "Forever" - antipod psihozei "pavel turcu"
Că nu poate minciuna să biruie Adevărul şi prostia să fie mai presus decât Dreptatea...
Recent am fost martorii unei pishoze organizate de câţiva bloggeri din blogosfera moldovenească. Câteva zile de-a rândul blogosfera a fost inundată de spam-ul "pavel turcu". De remarcat că a fost un spam bine organizat, cu sute de postări, care a întrecut ca volum şi ca antipatie chiar şi blogurile denominaţiilor creştine din blogosfera noastră.
Trebuie să recunoaştem că nu am fi scris despre Eurovision niciodată, pentru că oamenii de treabă nu pot avea nimic în comun cu mârşăvenia care se numeşte Eurovision şi care an de an, tot mai mult şi mai mult îndobitoceşte masele prin pseudo cultura pe care o promovează.
Totuşi dacă suntem puşi în faţa faptului de a alege o piesă pentru acest concurs, păi atunci haideţi s-o facem cu cugetul treaz şi cu mintea luminată!
Să nu permitem ca cineva print intermediul lumii virtuale să ne bage pe gât rahaturi gen "pavel turcu", care prin piesa sa atât de mediatizată în internet şi la tv, adună toată prostia şi toată neghiobia moldovenească într-un singur coş.
Cu dragoste şi preţuire pentru o cultură sănătoasă, vă recomandăm spre audiere piesa Forever interpretată de către Corina Cuniuc şi Denis Latîşev; o piesă liniştită cu un mesaj pozitiv, un antipod psihozei "pavel turcu" dar şi tuturor anomaliilor culturale care au invadat in ultimul timp estrada autohtonă.
sursa: Noua Galilee
miercuri, 10 februarie 2010
joi, 21 ianuarie 2010
Textul piesei Forever de Denis Latisev & Corina Cuniuc
(1)
You’re on my mind all the day
In my thoughts, in what I say.
There is nothing I can do
With my feelings for you.
And my song of love still goes
On and on ,and all because
touches of your
Lips filling are my dreams
Chorus:
This world cannot take your love from me
It’s so strong , it’s so true and when another
Day comes , I believe in everything
I need just to be the one and live forever
This world cannot take your love from me
It’s so strong , it’s so true and when another
Day comes , I believe in everything
I need you to be the one and stay with me
(2)
You won’t get lost on the way.
‘Cause I sent a dove to help.
It’s a glimmer of my wish
For a precious moment.
Turn around and look at me,
In your eyes I read you dreams.
Let me hold your love
And keep it in my heart
Compozitor Ilie Gorincioi, IC Studio - Chisinau Moldova
sâmbătă, 16 ianuarie 2010
miercuri, 13 ianuarie 2010
Forever - Piesa noastră pentru Eurovison 2010
Song from the Moldovian Preselection for National Final.
ISTORIOGRAFIA PIESEI
Piesa “Forever” este o piesa ku perspective, are un stil aproape de anii 90. Compozitorul ei este Ilie Gorincioi, aranjamentul muzical si imprimarea vocilor au fost facute in studioul lui Anatolii Chiriac.
Piesa are sanse reale sa impresioneze Europa, este o piesa care dispune de toae ingredintele pentru a fi ascultata din nou si din nou.
CINE SUNTEM NOI?
Corina este o fire romantika, pozitiva si rebela. Motoul ei de viata este “Talentul nu este suficient”. Corina traieste si simte prin muzica. Tinuta ei scenica emana energie si pozitivizm.
Denis este o persoana ambitioasa care mereu dobindeste ce vrea. El este maestru in arta clopotelor care s-a reprofilat in muzica.Are tembru deosebit al vocei de remarcat si un talent deosbit.
DESPRE CE E PIESA?
Piesa “Forever” este pozitiva, despre dragoste, energie vise si sentimente... ne transmite mesajul ca o iubire puternica, sincera nu poate fi zdrobita atit de simplu chiar daca impotriva ei se opune intreaga lume.
Un weekend la Satul Moldovenesc
Vă invit în acest sat pentru a petrece cele mai frumoase clipe în mijlocul a trei lacuri populate de diferite specii de peşti (amur alb, crap, caraşi), în căsuţe acoperite cu stuf, moştenite de la buneii noştri, pe o insulă în mijlocul lacului unde vă veţi simţi nestingherit servind bucate naţionale (ca la mama acasa) preparate de bucătari iscusiţi.
După ce vă veţi scălda în apa cristalină a lacului, veţi simţi o poftă de viaţă şi o energie care va fi imediat recepţionată de chelneriţele noastre. Ele vă vor servi cu bucate tradiţionale preparate din produse pur-ecologice, crescute cu grija în gospodaria noastra auxiliara.
Vizitatorii mici, dar şi cei mari şi curioşi, au posibilitatea să vadă ferma mica de iepuri, crescătoria de fazani, stîna de oi şi altele.
Caii bine şcoliţi vă vor purta într-un alergat vesel prin împrejurimi, oferindu-vă posibilitatea sa admiraţi peisajul pitoresc, iar copiii dvs va vor însoţi călare pe un măgăruş.
Istoria clopotelor
Scurt istoric al clopotelor
Pe parcursul evoluţiei istorice, în Rusia clopotele s-au transformat din nişte mijloace elementare de semnalizare, cu o rezonanţă greoaie, în instrumente muzicale complexe şi desăvîrşite, care uneori puteau atinge dimensiuni considerabile. Deşi Rusia a preluat în uz clopotele mai tîrziu decît ţările din Europa Occidentală sau cele din Orientul creştin, perioada adoptării lor şi de şcolarizare a fost relativ scurtă. Deja în secolul XVI Rusia, prin numărul şi greutatea clopotelor sale, le-a întrecut pe toate celelalte state. În secolul XVII ruşii turnau giganţi de o mie de puduri, clopote care erau trase într-un mod deosebit – „în limbi”. Cu timpul, dangătul clopotelor ruseşti a prins a se remarca prin intensitatea sunetului şi o melodicitate extraordinară. Cunoscutul istoric al secolului XIX Ivan Egorovici Zabelin scria: ”Nicăieri în lume, nici într-o altă împărăţie nu vei găsi clopote de asemenea mărime şi frumuseţe ca la noi”.
Evoluţia progresivă a turnătoriei din Rusia secolului XVII a fost condiţionată nu numai de însuşirea tehnologiei metalurgice, dar şi de identificarea zăcămintelor de minereuri feroase. Ţarii Mihail şi Alexei Romanov au acordat o atenţie sporită mineritului, deoarece pe acele timpuri Rusia se confrunta cu un mare deficit de metale. În actele cancelariei ţarilor figurează numele unor maiştri invitaţi prin anii 1618-1626 de pe meleaguri străine – metalurgi şi aurari, căutători cu lozia de zăcăminte, cunoscători în ale mineritului. În anul 1633 o expediţie condusă de stolnicul Vasilii Ivanovici Streşnev a descoperit pe rîul Kama minereu de aramă, fapt care a condus neîntîrziat la înfiinţarea în Ural a topitoriei de aramă din Piskorsk. Valorificarea chibzuită a acestei descoperiri a asigurat cu prisosinţă materia primă necesară pentru turnarea clopotelor şi tunurilor.
Ceva mai tîrziu turnătorii ruşi încep a-i înghesui pe maiştrii străini din Curtea imperială de armamente. După asimilarea realizărilor turnătorilor din Europa Occidentală, artizanii ruşi şi-au elaborat profilul şi propria metodologie de confecţionare a clopotelor, ceea ce le-a permis să depăşească toate celelalte procedee cunoscute de turnare. Astfel în branşa turnătoriei a apărut un distinct „stil rus ”, care se caracteriza prin complexitatea modelelor şi artistismul incontestabil al clopotelor.
Iarmarocul panrusesc din Nijnii Novgorod
Iarmarocul din Nijnii Novgorod, anul 1902. Rîndul clopotelor
(Kolokolinîi read). Fotografie din arhiva Bibliotecii Congresului SUA.
În secolul XIX în Rusia erau organizate destul de frecvent iarmaroace pe întreaga ţară. Începînd cu anul 1816, localitatea preponderentă pentru desfăşurarea iarmaroacelor de anvergură naţională a fost or.Nijnii Novgorod şi doar în anul 1882 gazda unui asemenea eveniment a devenit oraşul Moscova. Conform tradiţiei, iarmaroacele panruseşti din Nijnii Novgorod se întindeau pe suprafeţe vaste şi rîndurile unde erau puse în vînzare clopotele erau printre cele mai vizitate. Aceste rînduri se aflau în vecinătatea catedralei oraşului ce purta numele lui Alexandr Nevski. De obicei, pe aceste rînduri diferiţi producători expuneau un număr enorm de clopote de divers calibru şi această varietate impresionantă se remarcă şi în filmul video, pe care îl propunem atenţiei dumneavoastră. La fel, cele două fotografii făcute la acest iarmaroc în anul 1902 pot dezvălui unui spectator curios multe amănunte interesante.
Expoziţia naţională de industrie şi artizanat
din or. Moscova, anul 1882.
Cea de-a XV-ea ediţie a Expoziţiei naţionale de industrie şi artizanat a avut loc între 20 mai şi 15 septembrie la Moscova, pe cîmpia Hodîn, vizavi de Parcul Petrovski. În cadrul ei şi-au expus clopotele patru turnătorii cunoscute după proprietarii lor: Oloveanişnikov din Iaroslavl, Rîjov din gubernia Harkov, Finleandski şi Samghin din oraşul Moscova. Toţi cei patru exponenţi dispuneau de locuri în pavilioane speciale, amplasate lîngă compartimentul pomicultură.
Pavilioanele turnătoriilor de clopote ale lui Rîjov şi Samghin.
Turnătoria lui Samghin şi-a început lucrul în anul 1783. În secolul XIX în halele ei au fost confecţionate anual clopote în sume de la 85 pînă la 120 mii ruble de argint. Clopotul expus de Samghin cîntărea 374 de puduri şi 10 funţi şi captiva atenţia publicului prin ornamentul fin şi măiestrit, graţie căruia părea acoperit în întregime cu dantelă. Din cauza finisării decorative ( prin şlefuire şi ştemuire) creştea şi costul clopotelor (de la 17 pînă la 18 ruble pentru fiece pud în turnătoria lui Finleandski şi pînă la 19 ruble – în turnătoria lui Samghin).
În dreapta pavilionului dlui Finleandski era amplasat pavilionul dlui Rîjov. Acesta a expus numai două clopote cu greutatea de pînă la 41 de puduri. Elementul inedit a clopotelor dlui Rîjov erau ferestruicile cu ajur, tăiate în partea de sus a clopotului. Aceste deschizături erau menite, probabil, să sfîşie şi să mixeze undele sonore declanşate de limbile clopotului ca să le diminueze intensitatea, însă se ştia că dangătul unui clopot „cu ferestre” dura în timp de 1,5 ori mai mult decît cel al clopotelor obişnuite. Totuşi, în branşa turnătorilor de atunci această particularitate nu putea fi considerată drept o inovaţie, deoarece Mănăstirea Alexeev din Moscova avea deja în uz un clopot foarte vechi turnat cu asemenea „ferestre”.
Printre exponenţii producţiei de clopote a fost remarcată şi celebra turnătorie de clopote „P.I.Oloveanişnikov şi fiii” din Iaroslavl. Şi asta nu numai datorită sunetului armonios, ci şi faptului că clopotele aduse la expoziţie au apărut în faţa publicului „în chipul lor primar”, adică fără să fie ornamentate şi vopsite. Această turnătorie şi-a etalat cinci clopote, dintre care cel mai mare cîntărea 255 puduri şi 30 de funţi. Cel mai mic din clopote, cu greutatea de 24 puduri şi 10 funţi, a fost cumpărat de marele kneaz Vladimir Alexandrovici cu 450 ruble. Turnătoria lui Oloveanişnikov din Iaroslavl era considerată drept una dintre cele mai mari uzine din Povoljia. Întemeierea ei datează cam din 1766, anul în care a fost turnat clopotul pentru Mănăstirea „Sf.Iacov” din Rostov. În anul 1882 turnătoria a participat la o expoziţie pentru prima dată, deşi anual avea posibilitatea să execute comenzi pentru confecţionarea clopotelor în volum total de 20.000 puduri.
Pavilionul turnătoriei de clopote „P.I.Oloveanişnikov şi fiii”.
Pavilionul cu clopotele turnătoriei „N.D Finleandski şi fiul” avea o formă alungită şi, datorită faţadei, era aidoma unei clopotniţe străvechi. În total au fost expuse în el paisprezece clopote şi unsprezece din ele constituiau un set deplin. La cererea publicului, trei clopotari ai turnătoriei executau un zvon de probă, surprinzător de melodios, şi prestaţia lor deveni una din atracţiile plăcute ale expoziţiei. Anume această turnătorie, fondată în 1744, a fost declarată premianta expoziţiei şi i s-a acordat dreptul de a imprima pe clopotele sale Stema de Stat.
Un interes deosebit au trezit vizitatorilor alte trei clopote ale acestei firme. Unul din ele (cel mai mare – un colos de 658 de puduri şi 20 funţi) impresiona prin finisajul exterior: partea de jos a clopotului era acoperită de basoreliefurile celor 76 de steme ale guberniilor ruseşti; de-asupra lor, în patru laturi erau amplasate în relief medalioanele îngemănate ale ţarului şi ţarinei, încadrate de două scuturi
(după modelul scutului lui Iaroslav Vsevolodovici) cu imaginea Arhanghelului Mihail şi a Mîntuitorului Nefăurit. Mai sus de scuturi şi medalioane erau reprezentate patru icoane: a Mîntuitorului şi a Acoperemîntului Maicii Domnului – deasupra chipurilor ţarului şi ţarinei; a lui Alexandr Nevschi şi Mariei Magdalina – deasupra scuturilor. Sub stemele guberniilor şerpuia o inscripţie din buchii turnate: „Binecuvîntat este Ţarul ce vine în numele Domnului; pace pe pămînt şi slavă în înalturi”. Alte două clopote aveau o greutate mult mai mică şi erau decorate cu ornamente mai modeste. Toate cele trei clopote fuseseră acoperite cu o vopsea cu clei specială. Ornamentele şi reprezentările de pe ele au fost lăsate „în stare naturală”, adică fără a fi cizelate prin ştemuire.
Materialele au fost elaborate în baza următoarelor surse:
1. Clopote la expoziţie (Expoziţia naţională de industrie şi artizanat din or. Moscova)// Buletinul eparhial de Iaroslavl, nr.28 din 10.07.1882. Fascicul 218-220.
2. Descrierea ilustrată a Expoziţiei naţionale de industrie şi artizanat din or. Moscova. Anul 1882. M.,1882.Pag.:67, 82, 98.
3. Darea de seamă cu privire la Expoziţia naţională de industrie şi artizanat din or. Moscova. Anul 1882. Culegere de acte, 1884. Vol.6. Fascicul 320.
Sursa: www.clopote.md
